Ca pe ultimul drum.

Doh, de ce zi am putut avea parte. Un prieten de bloc, şofer pe o fostă salvare scoasă din uz, a prins o cursa către Bucureşti. Tot vad pe OTV cand îl urmăresc pe Diaconescu Zenzational reclamă la Dragonul Roşu. Nu fusesem niciodată în el, cu toate că am avut mai multe încercări, aşa că dacă tot am prins "cursa asta gratis" am zis că merg să văd despre ce este vorba, să cumpăr nişte cadouri de Crăciun, alea-alea. Doaaaamne ce drum, am plecat cu noaptea în cap din Galaţi, 2:00 AM pentru a avea suficient timp să ajungem acolo, să ne uităm cat de cat prin produsele ălora şi să ne întoarcem şi pe lumină acasă. Da de undeee, wc-ul ăla de maşina nu prindea mai mult de 50km/h la vale, iar căldura in interiorul acesteia era cu minus. După 5 ore de hodorogit şi tremurat bine, ajunşi la Dragonul Roşu, unde era o căldură de peste 20* (numai vroiam sa plec de-acolo), produsele majoritatea se vindeau En-gross. O grămada de chinezoi, ţzinţzi mii, zeţzi mii, ţzupel oferti. În parcare, pe langă camioanele, maxi-taxiurile si autoutilitarele clienţilor, stăteau pe randurile din fata parcate frumoase, maşinile proprietarilor de stand, maşini ce nu erau sub 50 mii euro. Si cică nu au succes produsele Made In China. Întrun final a urmat o altă porţie de tremurat, Bucureşti-Galaţi, blesteme, injurii, şi vorbe dulci de-o bunătate ieşită din comun, cand era vorba de băgat ceva în mă-sa cuiva, că doar vine Crăciunul şi trebuie să fim cu toţii mai buni. Picioarele nu le mai simţeam de nici o culoare, buzele îmi erau crăpate, la nas se formase ţurţuri. A fost mai rau ca ultimul drum...